miercuri, 19 mai 2010

ÎPS Selejan, despre români și maghiari


Înalt Prea Sfințitul Ioan Selejan, arhiepiscopul Covasnei și Harghitei, vorbește despre români și maghiari într-un interviu excelent publicat de Jurnalul Național în date de 19 mai 2010.
Din 25 septembrie 1994, când a fost înscăunat episcop, apoi arhiepiscop al Harghitei şi Co¬vasnei, clipă de clipă, ÎPS Selejan duce o luptă de salvare a bisericilor româneşti, de conştientizare a românilor că trebuie să-şi păstreze identitatea, dar şi de conştientizare a etnicilor maghiari că doar împreună românii şi maghiarii pot face lucrurile să meargă bine.
Spicuiri importante din acest interviu:

”Eu, când am venit aici, am găsit biserici în care erau crescuţi copaci. N-am intrat cum intră un episcop, cu crucea în biserică, am intrat cu securea şi cu drujba în aceste bise¬rici care în anii '40 au fost distruse. Sunt unele în care s-a pus dinamită şi au fost distruse total. Pe cele pe care le-am găsit cu pereţii încă în picioare le-am restaurat . (...)Am întâlnit şi maghiari care, atunci când reparam bisericile, şi lor le părea bine; spuneau că nu le face cinste nici lor, pentru că ştiau în ce condiţii a fost dărâmată biserica. Ei erau meşteri şi chiar ei contribuiseră la zidirea acestor biserici şi nu se bucurau să-şi vadă munca distrusă.”
” Şi astăzi încă mai sunt probleme. Se pare că aceste două judeţe au cel mai mic număr de oameni cu studii superioare pe cap de locuitor din toată ţara. Atât tinerii români, cât şi cei maghiari nu se mai întorc aici. Tâ¬năra generaţie suportă şi ea desrădăcinarea. Şi ungurii se plâng că tinerii lor se îndreaptă spre alte teritorii, iar copiii români care pleacă să studieze la Bucureşti, la Cluj văd că posibilităţile lor sunt altele în acele zone şi rămân acolo.”
” Una dintre cauze a fost aceea a despărţirii şcolilor în limba română de cele în limba maghiară.. Şcolile mixte, unde învăţau şi români şi maghiari, în care erau clase paralele de români şi maghiari, au întărit relaţiile interetnice din zonă, pentru că este ştiut faptul că prieteniile cele mai frumoase se leagă în şcoală şi în general la liceu. După revoluţie s-a produs această ruptură în societate, când cele mai alese şi mai frumoase flori ale societăţii au fost separate. De ce n-ar fi putut creşte în aceeaşi grădină doi crini? Unul de o culoare şi altul de o altă nuanţă?”
Despre perioadă antedecembristă, ÎPS Ioan Selejan spune : ”Nu s-a recunoscut niciodată şi nici astăzi nu se recunoaşte faptul că aceeaşi presiune, aceeaşi durere au avut-o de suportat şi românii, şi ungurii. Cu acelaşi autobuz, cu acelaşi tren, în zorii zilei făceau naveta spre centrele economice şi români, şi maghiari. Aceleaşi drepturi au fost pentru a accede la studii şi românii, şi maghiarii. Ceea ce a fost poate mai greu pentru ei era faptul că exa¬menele se dădeau în limba oficială a statului în acea vreme: limba română. Acum, din nefericire, sunt mai multe limbi oficiale în statul român, cu ghilimelele de rigoare.”
Despre posibilitatea ca limba maghiară să devină și ea oficială în zonă : ” În România şi în zona aceasta nu ar face altceva decât să producă o ruptură între populaţia românească şi cea ungurească, s-ar crea un zid între noi şi ei. Or, vedem şi astăzi că, în majoritatea conflictelor inter¬naţionale, după ce se trage o linie se spune: domnule, totuşi, aici a fost o lipsă de comunicare! Aceasta stă la baza generării multor conflicte, atât locale, cât şi internaţionale.”
Despre limba maghiară şi identitatea maghiarilor din zonă : „Zic eu că po¬pu¬laţiei maghiare nu îi sunt puse în pericol limba, graiul, identitatea ca atare. În această zonă, aş fi curios câţi români şi-au pierdut limba şi câţi ma¬ghiari şi-au pierdut limba, dacă este vreun maghiar care să spună că părinţii lui au fost ma¬ghiari, iar el nu mai ştie limba ma¬ter¬nă, că aşa au fost legile înainte de '89 sau după.

Nu m-aş bucura să găsiţi un ma¬ghiar care să nu-şi mai cunoască lim¬ba şi să nu vorbească maghiară la el în casă. Dacă am depăşit epoca sclavagistă, socialistă, şi am ajuns în cea capita¬listă, iată că populaţia maghiară din Transilvania nu şi-a pierdut limba, iată că în decursul istoriei sta¬tului român modern nu s-a dat vreo lege care să le fi îngrădit limba.”
„Privesc cu îngrijorare oarecum oficializarea limbii maghiare, pentru că atunci, într-adevăr, nu se va mai putea să baţi la nici o poartă în această zonă şi puţini români îşi vor mai găsi de lucru aici. Ar constitui unul dintre criteriile de epurare etnică a românilor din această zonă.”
„Dacă un român ar fi angajat la o firmă condusă de un maghiar unde ar lucra şi români, şi unguri, şi sunt astfel de situaţii, eu cred că românul, din bun-simţ, ar învăţa ca prime cuvinte „bună ziua" şi „mulţumesc". L-ar saluta în limba lui pe cel care îi dă o bucată de pâine şi cred că tot în limba lui i-ar spune mulţumesc, şi apoi, lucrând în colectivitate, probabil ar învăţa şi limba cealaltă, şi-ar adapta un vocabular specific locului de muncă.

De-asta vă spun că acolo unde sunt unităţi economice unde lucrează români şi maghiari împreună nu sunt nici tensiuni interetnice. A funcţionat până nu de mult o mină de cupru la Bălan, unde lucrau şi mineri români, şi maghiari, nu s-a auzit niciodată că un român a slăbit un sprijin într-o galerie sau ca un ungur să spună că în colţul acela de galerie sunt români, să facem ceva să-i înghită pământul. Nu. Niciodată.”
„Cei care au scos lumină din întunericul pământului se aşezau pe piatră, mâncau împreună şi împărţeau mâncarea precum sudoarea, precum durerea şi necazul. Dar există alte curente care încearcă mereu să ţină tensiunea aprinsă. Însă sunt niveluri la care este important să aibă de muncă. Să-şi crească copiii, iar dacă veţi întreba un maghiar ce-şi doreşte mai mult, vă va spune că îşi doreşte drumuri mai bune, locuri de muncă mai bune, dar niciodată nu veţi găsi un ungur care să spună locuri de muncă pentru unguri sau drumuri pentru unguri.

Şi niciodată nu veţi găsi nici un ungur şi nici un român care vor spune că vor un drum pentru unguri şi unul pentru români. Ei vor spune că vor să călătorească împreună pe acelaşi drum, aşa cum sunt de câteva secole, unii cu alţii, aici.”

Sursa materialului : Jurnalul National
Foto : Jurnalul National

Interviul integral aici : http://www.jurnalul.ro/stire-special/limba-maghiara-functioneaza-deja-ca-o-limba-oficiala-544043.html

luni, 17 mai 2010

Răspunsuri ... domnului Ioan Lăcătușu

Răspunsul lui Mădălin Guruianu, consilier local Sfântu-Gheorghe, membru fondator şi fost vicepreşedinte al Asociaţiei Pentru Comunitate

Oameni şi şoareci sau de ce avem încă nevoie de legea lustraţiei
Am crezut întotdeuna că „(p)omul se cunoaşte după roade”, astfel încât scrisoarea deschisă a domnului Lăcătuşu m-a întristat de două ori. O dată pe fond, în ceea ce priveşte conţinutul plin de acuzaţii şi înfierări comuniste şi securiste, iar a doua oară ca formă: mulţimea „asociaţiilor, ligilor şi fundaţiilor culturale româneşti din judeţul Covasna” îl deleagă şi-şi asumă oficial un asemenea text răuvoitor şi plin de minciuni al domnului Lăcătuşu? Sunt foarte curios să ştiu cine se raliază acestui demers fără substanţă, formulat pe tiparul vechilor activişti de partid: „de foarte mult timp, mulţi români ne-au rugat să ne spunem răspicat părerea...”
Nu mi-am permis niciodată să vorbesc în numele nimănui fără să-i cer acordul, în fapt niciunul dintre colegii mei ataşaţi de spiritul Asociaţiei Pentru Comunitate n-a făcut-o. Poate din acest motiv am fost mai atenţi, mai reţinuţi, mai puţin colerici şi mai puţin înclinaţi spre generalizări pripite, aşa cum dl. Lăcătuşu o demonstrează din plin în această scrisoare.
În primul rând îmi permit să întreb cine v-a legitimat să vorbiţi în numele societăţii civile româneşti, fără să aveţi măcar căderea morală să vă pronunţaţi despre asemenea subiecte, în calitatea dumneavoastră de fost şef între activiştii Partidului Comunist, unul dintre profitorii impardonabili ai inexistenţei legii lustraţiei până acum în România?
În al doilea rând îmi permit să adresez punctual o observaţie în ceea ce priveşte una dintre frazele care am simţit că se referă fix la activitatea pe care o coordonez - Clubul de Dezbateri din Sfântu Gheorghe, cu precădere în Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, dar, de-a lungul timpului, cu elevi şi din liceele „Constantin Brâncuşi” sau „Korosi Csoma Sandor”.
Ei bine, domnule Lăcătuşu, mă simt mândru că îi consideraţi pe tinerii elevi „antrenaţi exclusiv în proiecte “pentru comunitate”, fiind formaţi pentru a deveni „cetăţeni ai secolului XXI”. Tocmai aţi înţeles rolul unui club de dezbateri, în care nu contează virulenţa tonului, puterea glasului, clamarea identităţii şi perpetuarea diferenţelor şi a discriminării, aşa cum v-ar fi plăcut dumneavostră, ci argumentele logice şi coerente, lipsa prejudecăţilor şi punerea sub semnul întrebării a tuturor „miturilor”. Toate cele 4 caracteristici lipsesc aproape cu desăvârşire din discursul dumneavoastră public, bazat în exclusivitate pe erori logice, incoerenţe, prejudecăţi cu duiumul şi „adevăruri incontestabile”.
Sunt convins că fiecare dintre noi are rolul pe care Dumnezeu ni l-a dat pe acest pământ, dar a mă acuza că îi determin pe copii să nu mai fie „români, iubitori de istorie, tradiţii şi valori naţionale” este o minciună atât de grosolană încât numai proverbul de la începutul acestor rânduri vă poate face să vă înghiţiţi cuvintele şi să le regretaţi. Sper ca viitorii lideri ai comunităţii să vă demonstreze că timpul oamenilor cu asemenea mentalitate a trecut. Şi mai ales că doar să vorbeşti despre asemenea lucruri, să le clamezi pe la toate colţurile, să-ţi împopoţonezi discursurile cu apeluri constante la românism fără să fii în stare să construieşti nimic pentru un viitor mai bun, nu este doar eronat, ci de-a dreptul păgubos. Nu numai la dumneavoastră mă refer acum, ci şi la cei cu mentalitate asemeni dumneavoastră. Vorbesc evident de viitorul mai bun al tinerilor, fix al acestor adolescenţi de care nu v-aţi ocupat aproape niciodată, pe care doar aţi încercat, uneori aţi şi reuşit, să-i folosiţi ca o masă de manevră, pe care nu-i respectaţi şi cărora nu vă place decât să le dictaţi, să le impuneţi, nu să-i lăsaţi să discearnă, să judece, să pună sub semnul întrebării, ci să le daţi să înghită pe nemestecate orice aberaţie, doar pentru că o îmbrăcaţi în concepte apropiate de naţionalism.
Cu speranţă creştinească vă spun, domnule Lăcătuşu şi oamenilor care gândiţi asemeni lui, renunţaţi la acest tip de abordare naţionalist-comunistă! Opriţi-vă să daţi lecţii de comportament şi de abordare fără ca dumneavoastră să fiţi voi înşişi pilde, fără să vă implicaţi, fără să fiţi în stare să-i antrenaţi în acţiunile dumneavoastră, fără să participaţi la acţiunile lor, fără să le insuflaţi puterea de a acţiona, fără să vă „pierdeţi timpul” cu tinerii! Pentru că fără să-i respectaţi, nu aveţi cum obţine respectul lor, iar impunerile forţate bazate pe recompense sau pedepse în catalog, folosite de anumite cadre didactice cu mentalităţi deplasate, sunt proba clară a disperării care v-a cuprins! Ei bine, vestea proastă pentru asemenea tipuri de oameni este că generaţia tânără nu mai înghite gogoşi. Şi-a dres cumva-cumva vocea, i-a trecut răguşeala, s-a maturizat uşor-uşor, a căpătat curaj şi începe să se audă. Încet încă, dar din ce în ce mai bine şi mai constant!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!


Răspunsul lui Emil Pantelimon, student Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, membru şi fost preşedinte al Asociaţiei Pentru Comunitate

“Să impunem o atitudine pozitivă în relaţiile interetnice, găsind lucrurile care ne apropie şi nu cele care ne despart.”
Acesta este punctul 3 al “Manifestului pentru Normalitate”, semnat de noi, tinerii români covăsneni, cu ceva timp în urmă. Lăsând la o parte faptul că fiecare dintre noi am pornit pe drumuri diferite, politice sau apolitice, acest punct 3 al manifestului de atunci a stat la baza fiecărui proiect pe care l-am realizat, a fiecărei acţiuni. Dacă stau bine şi mă gândesc, acest punct 3 îl am în minte în fiecare zi. Şi am avut şi rezultate: am descoperit că muzica nu ne desparte, ci din contră, ne apropie şi ne uneşte. Numai la ultima ediţie a Festivalului de Colinde Adolescent am reuşit să adunăm peste 7.000 de români şi maghiari în jurul pomului de Crăciun. Programul Seri Albastre, în cele 4 stagiuni (35 de spectacole) desfăşurate până în prezent, a reuşit să umple sala de fiecare dată, cu români şi maghiari deopotrivă. Enumerarea mea poate continua, există multe alte acţiuni care au depins şi depind în continuare de acest punct 3. Sunt, însă, profund dezamăgit de reacţia pe care dl. Ioan Lăcătuşu şi-a manifestat-o şi aş fi curios să aflu cum am dublat şi care sunt proiectele pe care le-am copiat, dintre cele realizate până acum de dl. Lăcătuşu, singurul semnatar al acestei scrisori. Declar cu responsabilitate că nu doresc, în calitate de tânăr, să preiau ştafeta de la vreun “vechi val” care nu mi-a oferit modele pe care să le urmez. Cu toate acestea, sunt deschis să fac front comun cu oricine, absolut oricine, atât timp cât punctul 3 rămâne în picioare, constituind cu adevărat un scop, şi nu un mijloc. Consider că spiritul Asociaţiei Pentru Comunitate este mai important decât orice, iar acest punct 3 al Manifestului pentru Normalitate îl voi apăra cu orice preţ, atât cât voi trăi.

Răspunsul lui Daniel Şanta, Asociaţia Pentru Comunitate și Covasna Media Group

Stimate domn Lăcătușu,
M-am numărat mereu printre cei care au încercat să vă trateze cu respect, cu bunăvoință și cu înțelegerea unor diferențe dintre generații care nu se pot estompa ușor. Nu mă așteptam însă ca la un moment dat să fiu atât de dezamăgit de vorbele dumneavoastră. Mi s-a părut de neconceput, dar iată că ați reușit!
Fără a avea studiile înalte pe care le dețineți dumneavoastră și fără să-mi arog dreptul de a vorbi în numele altcuiva așa cum dumneavoastră faceți, am să încerc să vă deschid ochii cu câteva observații legate de unele din aspectele esențiale ale discursului dumneavoastră patetic, pe care chiar și un copil de liceu l-ar putea contracara. Faptele pentru mine sunt mai importante decât vorbele, astfel încât mă rezum la ele. Timp de aproape 6 ani de zile m-am ocupat de postul local de radio (Radio Astra, Mix Fm apoi Radio Loco), parte din presa supusă cenzurii și manipulării la care vă referiți. Aici domnule Lăcătușu am avut emisiuni EXCLUSIV în limba română și ascultători în număr egal români și maghiari. Asta înseamnă ca am reușit să sparg, puști fiind, alături de o echipă de oameni la fel de tineri, bariere pe care dumneavoastră nu le veți depăși niciodată. Am reușit să înțeleg lucruri care vă depășesc. Și anume că pentru a primi, trebuie să oferi (fie că e vorba de respect, de înțelegere, de orice altceva) și că entuziasmul, bucuria de a trăi și bunăvoința fac totul posibil. Astfel încât, câteva zeci de mii de maghiari unii mai tineri alții mai puțin, au ascultat programe în limba română, au conversat mai ușor sau mai greu în limba română prin intermediul emisiunilor interactive, au învățat în fiecare zi și chiar și-au făcut prieteni români. Asta pentru că le-am dat ceva ce puteau să împartă, ceva ce să-i unească! Am făcut mii de tineri maghiari să cânte în limba română alături de tineri români și am putut să le comunic în LIMBA ROMÂNĂ, lucruri care probabil că le-au schimbat într-o bună măsură reticența față de tot ce-i românesc, datorată discursurilor radicale și extremiste pe care fie le auzeau acasă, fie la școală, fie în media maghiară, fie de la cei precum dumneavoastă, cu nimic mai buni și mai drepți decât radicalii maghiari. Consider deci că prin aceasta am făcut mai multe pentru limba română, românism și români decât veți putea face dumneavoastră vreodată. Iar asta ar trebui să vă dea un singur drept: acela la tăcere!
Și vă mai spun ceva. N-am avut nevoie nici de subvenții, nici de donații, nici de nimic altceva! Am desfășurat toate aceste activități pe principiile unei economii de piață, ne-am autofinanțat și am realizat totul din fonduri proprii, pentru care numai eu știu cât am trudit. Pentru că suntem oameni demni și muncitori și nu ne place nici miloaga, nici cerșitul și nici autovictimizarea! Acestea din urmă sunt toate lucruri ce nu cred că vă sunt străine!
Și dacă tot veni vorba de bani, vă reamintesc și faptul că tot ce-am făcut alături de Asociația Pentru Comunitate de-a lungul acestor ani am făcut din bani proprii, munciți și strânși cu greu, iar asta ne dă dreptul să facem ce vrem noi și cum vrem noi, fie că vă place sau nu! Putem promova și activa în orice sens, atâta vreme cât respectăm legea și-l respectăm pe Dumnezeu! E timpul să înțelegeți!
Sunteți un simplu om și ați greșit cumplit! Vă iert pentru scrisoarea de mai sus și nu vă port ranchiună, ba dimpotrivă, de azi mă simt un om mai bun și mai curat, măcar prin raportare la cei ca dumeavoastră!


Răspunsul lui Dan Manolăchescu

Scrisoare deschisă către cititorii scrisorii deschise a lui Lăcătuşu
I-aş răspunde lui Ioan Lăcătuşu, dar ştiu că e inutil! Sistemul mental pe care s-a calat în vremea când oamenii Partidului se pricepeau la toate nu-i va permite niciodată să înţeleagă vreun argument din cele ce le pot (putem) aduce.
Ştiu că nu sunt un reprezentant al românilor! Provin dintr-o familie mixtă şi cu toate că mă simt mult mai român decât mulţi dintre cei care se bat cu pumnii în piept după o bere simt (uneori dureros) lungimea păturii sub care pot să mă întind.
Eu, Dan Manolăchescu, nu am clamat, afirmat sau insinuat vreodată că aş reprezenta românismul din zonă. Din contră, am susţinut public, mereu, că cele două curente covăsnene trebuie să meargă în paralel: unul naţional, identitar şi unul multicultural, comunicativ.
Deci nu înţeleg acuzaţiile!
Să-mi fie iertat dacă în statusul meu de bastard/corcitură mă simt mai mult român decât maghiar, dacă în expediţiile mele alături de prietenii secui (unele premiere naţionale) am dus şi înălţat steagul României pe vârfurile lumii, dacă am reuşit printr-un management onorabil şi cu o echipă sufletistă să susţin radiourile şi ziarul din Covasna chiar şi în perioada 1998 – 2004 (când mult-prea-amintitul Antal Arpad nici nu era în Sf. Gheorghe), dacă am scris o carte tocmai pentru a mai detensiona relaţiile interetnice pe care paroxismul comunistoid (cumulat cu paroxismul şovinist maghiar) era în stare să le trimită în „soluţia” Kosovo şi mai ales vreau să fiu iertat pentru că gândesc şi visez româneşte.
Şi mai vreau să fiu iertat pentru că nu pot fi de acord cu Lăcătuşu. Calea pentru menţinerea identităţii naţionale în Secuime trebuie redescoperită. Atâta vreme cât aceasta va fi confiscată de activişti pentru care românismul este o meserie (din care se mai şi câştigă bani!), nu e de mirare că tinerii români cu sufletele încă necontaminate de manifestările românismului-ceauşist nu vor să urmeze acest drum.
P.S. Am totuşi o rugăminte la Lăcătuşu. Să pună la dispoziţia românilor pe care îi reprezintă CV-ul neromanţat ante- şi post-decembrist. Asta ca să nu mai facem atâta caz de studii... Şi nici de realizări... Şi nici de reprezentativitate...
Ba, mai am una: să declare public, odată, că Observatorul de Covasna este proprietatea lui Antal (sau a mai ştiu eu cui) sau că suntem vânduţi lui X sau lui Y, ca să putem să-l dăm în judecată aşa cum scrie la carte. Căci văd că se tot patinează pe insinuări, probabil de frica unui proces...

vineri, 14 mai 2010

Raspuns la Scrisoarea Deschisă adresată APC de către domnul Ioan Lăcătușu

Găsiți mai jos conținutul unei scrisori halucinante transmisă APC de către domnul Ioan Lăcătușu, precum și argumentele și observațiile asociației la conținutul scrisorii.

Scrisoare deschisă adresată
Consiliului Director al Asociaţiei pentru Comunitate


De foarte mult timp, mulţi români din Sf. Gheorghe şi din judeţul Covasna (cine sunt aceştia şi mulţi = câţi?), ne-au rugat să ne spunem răspicat părerea despre modul „neelegant” în care s-a raportat şi se raportează, încă de la înfiinţarea sa, Asociaţia pentru Comunitate, la asociaţiile, ligile şi fundaţiile culturale româneşti din judeţul Covasna. Până acum, nu am dat curs acestor rugăminţi, considerând că într-o societate democratică este loc pentru toată lumea, iar diversitatea punctelor de vedere şi a modalităţilor de acţiune pentru realizarea aceloraşi obiective generoase este benefică.
Am suportat cu stoicism numeroasele „lovituri sub centură”, primite de această dată, nu de la cei care au tras „cu tunul”, în ultimii 20 de ani (5 din cei 7 membri fondatori ai asociaţiei nu aveau - acum 20 de ani - nici 17 ani!), în tot ceea ce am încercat să facem noi pentru prezervarea şi afirmarea culturii şi spiritualităţii româneşti din Arcul Intracarpatic, ci de la fraţii noştri români. Picătura care a umplut paharul a fost dezbaterea publică privind schimbarea denumirilor unor străzi din Sf. Gheorghe, organizată de Primăria Sf. Gheorghe, dezbatere de la care reprezentanţii Asociaţiei pentru Comunitate au lipsit (preşedintele fondator al APC, Dan Manolăchescu, s-a retras din comisia de denumire a străzilor denunţând public – vezi www.covasnamedia.ro/beta/?p=7616 – imposibilitatea unui dialog cu administraţia maghiară pe acest subiect şi deci luând atitudine cu două luni înaintea reprezentanţilor Forumului Civic. La aceasta se adaugă campaniile de presă din Observatorul de Covasna, acolo unde s-a atras pentru prima oară atenţia asupra intenţiilor municipalităţii. Iar consilierul local Mădălin Guruianu va participa la dezbaterile publice din comisiile de specialitate şi va putea să-şi spună părerea şi să voteze pe acest subiect în cadrul şedinţei de Consiliu Local.)
Reprezentanţii asociaţiilor româneşti din judeţul Covasna, au afirmat public şi au acţionat, încă din primele zile după decembrie 1989, cu bună credinţă, dar „nu în genunchi”, pentru o convieţuire interetnică normală – obiectivul principal al Asociaţiei pentru Comunitate. (credem că au afirmat, dar suntem curioşi cum au acţionat şi cu ce rezultate?) Ceea ce considerăm nefiresc şi neproductiv, din punctul nostru de vedere şi din perspectiva marii majorităţi a comunităţii româneşti din Sf. Gheorghe şi din judeţul Covasna – în numele căreia ne considerăm îndreptăţiţi să vorbim (pe baza cărui mandat şi având la bază ce rezultate demonstrabile???) - este modul în care Asociaţia pentru Comunitate şi-a conceput şi a acţionat pentru realizarea obiectivelor sale, în raport cu celelalte asociaţii culturale şi civice româneşti din judeţ.
Încă de la începutul activităţii sale, conducerea Asociaţiei a promovat nu numai o raportare critică la acţiunile şi proiectele asociaţiilor româneşti din judeţ, dar şi o contestare şi o minimalizare a acestora (fals şi imposibil de argumentat altfel decât pe baza sistemului comunist: cine nu e cu noi e împotriva noastră!), instituind o cenzură drastică în presa scrisă şi audio „de limbă română”, din judeţ (este vorba cumva despre presa din Covasna pe care dl Lăcătuşu nu o recunoaşte într-un studiu realizat recent de domnia sa? - vezi http://www.rgnpress.ro/content/view/43069/27/ - Dl. Lăcătuşu ar trebui să înţeleagă funcţionarea presei pe bazele pieţei concurenţiale şi economice în care nici Forumul, nici altcineva nu poate impune strategia editorială), proprietatea principalilor conducători ai Asociaţiei. Sub sloganul conform căruia modestele noastre eforturi şi accentul pus de noi pe „identitatea românească”, sunt obiective şi valori „desuiete”, promovate de nişte „nostalgici” care nu percep semnele înnoitoare ale timpului, tinerii elevi, în primul rând cei de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, din Sf. Gheorghe, au fost antrenaţi exclusiv în proiecte „pentru comunitate”, fiind formaţi pentru a deveni „cetăţeni ai secolului XXI”, dar nu şi români, iubitori de istorie, tradiţii şi valori naţionale (absolut fals, jignitor pentru toţi cei implicaţi, precum şi pentru cea mai importantă instituţie de învăţământ în limba română din judeţ,... de citit răspunsul transmis de Mădălin Guruianu, coordonatorul Clubului de Dezbateri din Sfântu Gheorghe).
Proiectele care de ani de zile au constituit o preocupare constantă a unor asociaţii culturale româneşti din judeţ, au fost contestate şi „dublate”, de altele, identice, promovate de Asociaţia pentru Comunitate (cunoaşterea personalităţilor româneşti din judeţ, festivalul de colinde ş.a.) (Conţinutul devine confuz... deci ne-am ocupat sau nu de identitate, tradiţii, valori naţionale româneşti??? Festivalul de Colinde este un proiect iniţiat de Emil Pantelimon... de citit răspunsul său ataşat..., atât cu participarea Asociaţiei Pentru Comunitate, dar şi a Colegiului naţional Mihai Viteazul şi a Asociaţiei Ecou – retrasă de curând din Forumul Civic al Românilor...). În paginile „Observatorului de Covasna” şi în rubricile postului de radio local, în limba română, (care Observator?, care radio?, cele două nu există din perspectiva studiului realizat de „sociologul” Lăcătuşu, deci unde e cenzura???) articolele şi emisiunile referitoare la istoria românilor din Arcul Intracarpatic, au fost aproape inexistente (vom pune la dispoziţie colecţiile ziarelor ”Observatorul de Covasna” şi ”Cuvântul nou” (ediţie nouă - săptămânală) pentru o analiză realistă. Atunci când dl. Lăcătuşu a solicitat publicarea unor materiale acest lucru s-a făcut deşi niciuna dintre publicaţii nu ar fi avut vreo obligaţie). În multe dezbateri publice, conducerea Asociaţiei pentru Comunitate, a considerat că, principalii vinovaţi pentru convieţuirea interetnică anevoioasă din judeţ, sunt reprezentanţii societăţii civile româneşti din zonă, afirmând că „românii şi maghiarii din judeţul Covasna, vor trăi bine, când va dispărea „generaţia lui Lăcătuşu şi a colegilor săi” (O afirmaţie pe care şi în lumina acestei aberante scrisori o susţinem, evident alături de dispariţia elementelor radicale şi din cealaltă „tabără” pe care aici nu le amintiţi. Ranchiuna, ura, negarea valorilor altele decât cele identitare, nu vor duce vreodată la normalitate). S-a reuşit astfel, ca la cunoscuta dezbinare, pe criterii politice, a comunităţi româneşti, să se adauge şi dezbinarea pe linia societăţii civile, la care se adaugă finanţarea privilegiată din partea consiliilor locale a proiectelor Asociaţiei pentru Comunitate, comparativ cu proiectelor celorlalte asociaţii culturale româneşti. (eroare şi manipulare în aceeaşi linie clasică de tip comunist... vezi raportul proiecte depuse-caştigate şi număr de proiecte realizate de fiecare asociaţie, atât la C.L., cât şi la C.J.).
În acest timp, mass-media maghiară din judeţ a continuat „bombardamentul” informaţional despre „ţinutul secuiesc”, în care „românii venetici, s-au aşezat precum cucul în cuiburi străine”, contribuind la consolidarea convingerilor că „istoria română este plină de neadevăruri şi mituri care nu au nimic cu realitatea”, iar conducerea partidelor etnice maghiare, aflate perpetuu la guvernarea locală, într-o deplină unitate a „democraţilor cu „radicalii”, cu sprijinul societăţii civile, al instituţiilor culturale publice - dar care acţionează doar în interesul etniei maghiare, cu complicitatea principalelor partide româneşti (Ce părere au domnii preşedinţi de partide Baciu, Obreja şi Grama de această propoziţie?), şi-au continuat „marşul triumfător” spre obţinerea „visului de aur” – enclava etnică a „ţinutului secuiesc”, în care românii n-au niciun viitor.
Afirmând, cu sinceritate, aceste adevăruri dureroase, nu înseamnă că trecem cu vederea slăbiciunile societăţii civile româneşti din zonă, dezamăgirea produsă de slaba participare a concetăţenilor noştri români, la viaţa comunitară şi, mai ales, neimplicarea tinerilor intelectuali români în preluarea ştafetei de la „vechiul val”, cu asumarea responsabilă a destinului românilor şi românităţii pe aceste meleaguri din inima României. (Dovada cea mai clară că mesajul e depăşit, metodele asemenea şi că tinerii, intelectuali sau nu, au ales să aprobe alt tip de discurs. În ciuda acestei slabe participări şi implicări în proiectele dumneavoastră, continuaţi să susţineţi că sunteţi abilitaţi să vorbiţi în numele întregii comunităţii româneşti pe care însă n-aţi întrebat-o niciodată dacă vă vrea drept repezentanţi... sau aţi întrebat-o şi v-a respins?)
Aceste rânduri se doresc un prilej de reflecţie şi de dezbateri pentru întreaga comunitate românească din judeţul Covasna. Obiective generoase ale convieţuirii într-un areal multicultural şi pluriconfesional, devin abstracţii fără conţinut, dacă nu se bazează pe învăţămintele istoriei comune, şi pe faptele concrete ale fiecăruia dintre noi, şi ale tuturor împreună. (Afirmaţie demagogică atâta vreme cât se blamează singurele asociaţii româneşti care au încercat o raportare multiculturală la societatea covăsneană. Cu alte cuvinte, consideraţi şi dumneavoastră că asta este direcţia potrivită, dar nu de către Asociaţia Pentru Comunitate!!!) Dacă liderii românilor din judeţ, nu vor avea tăria să treacă peste ceea ce îi desparte, din punct de vedere al convingerilor politice, civice şi confesionale, şi nu vor face front comun (Vrem să înţelegem până la urmă dacă această scrisoare se adresează Asociaţiei Pentru Comunitate sau tuturor celor care nu împărtăşesc viziunea domnului Lăcătuşu. Nu cumva susţineţi că frontul comun există, dar nu faceţi parte din el ?), atunci când este vorba de promovarea problemele care ţin de afirmarea intereselor, valorilor, culturii şi identităţii româneşti, a unei convieţuiri interetnice normale, promovată cu demnitate şi bazată pe respectul reciproc, atunci, toţi aceştia trebuie să fie conştienţi de marea răspundere ce şi-o asumă faţă de viitorul copiilor lor, în această parte de ţară.

Scrisoarea este semnată de Dr. Ioan LĂCĂTUŞU

Completare Asociaţia Pentru Comunitate:
Zecile de virgule între subiect şi predicat din această scrisoare sunt „opera” Dr. Ioan Lăcătuşu, pe care în calitate de iubitor al limbii române și fervent susţinător al acesteia îl rugăm să nu o mai biciuiască cu asemenea greşeli impardonabile.