vineri, 9 aprilie 2010

Concluzie... suntem corigenți la multiculturalism!

Discuţia publică despre Relaţii Interetnice și Multiculturalism în Secuime organizată miercuri la Biblioteca Judeţeană de către Asociația pentru Comunitate și Universitatea Babes Bolyai, s-a transformat după două ore de discuţii, într-o constatare a inexistenţei multiculturalismului.

Invitatul special al evenimentului a fost politologul şi filosoful Cătălin Avramescu, consilier al președintelui Traian Băsescu, alături de invitaţii directorul Institutului de Studii Populare, reprezentantul UBB Sfântu-Gheorghe Cziprian Lorand, primarul Antal Arpad, Dan Manolăchescu, autor al cărţii Mituri ale Ţinutului Secuiesc, și Dani Șanta, președintele APC.

Întâlnirea a pornit cu mesajul clar transmis de organizatori de a nu se pune accentul pe problemele pe care le are una sau alta dintre etnii, și care ne despart, ci pe acele puncte care ne pot uni și ne pot aduce mai aproape, în ideea că viitorul nu poate fi decât unul multicultural sau transcultural, și trebuie privit în perspectivă cum anume va arăta zona în care locuim peste 30 de ani.


Sistemul electoral, politică sau proporţionalitate


În scurt timp, discuţiile au deviat însă spre alt tărâm, presărat cu dezbateri legate de sistemul electoral, politică sau proporţionalitate, cu trecere prin modele de convieţuire din literatura de specialitate și diverse teorii, pentru ca în a doua parte a seminarului reprezentanţi ai ambelor comunităţi să îmbrăţișeze identitarismul și problemele ba ale românilor, ba ale maghiarilor. S-a vorbit despre discriminare sau de ce sunt schimbate numele străzilor, s-au propus adunări comune ori organizarea Zilelor Sfântu-Gheorghe de mai multe ori pe an, în ideea în care acesta a fost identificat drept singurul eveniment de masă în care toate etniile din zonă se întâlnesc. S-a pus în discuţie cine are mai multă nevoie de autonomie culturală și de ce, în timp ce multiculturalismul a fost trimis în culise.

Mai aproape de realitate a fost primarul Brașovului, George Scripcaru, care a subliniat că există o barieră care trebuie depășită și de unii și de alţii, și trebuie înţeles faptul că multiculturalismul este o mândrie.


Nimeni nu e preocupat de găsirea unei soluţii


La finalul discuţiei, unul dintre moderatori, Dan Manolăchescu, a concluzionat că nu s-a reușit să se discute despre multiculturalism sau relaţii interetnice, și nici nu s-a găsit vreo soluţie, întrucât se pare nimeni nu e preocupat de asta. În opinia lui, ceea ce ar trebui să se facă este instituţionalizarea multiculturalismului ca un prim pas, pentru ca într-un final să putem ajunge să gândim multicultural.

În rest, el s-a declarat însă profund dezamăgit de evoluţia seminarului, și totodată mâhnit că dintr-o întâlnire care se dorea o apologie a bunei convieţuiri, „anumite personaje” nu s-au putut dezbăra de metehnele identitarismului și tradiţionalismului.

„Ceea ce trebuia să fie un firav debut al unui proiect multicultural a virat spre arhicunoscutele discuţii care nicidecum nu pledează pentru o cauză comună a românilor și maghiarilor din zonă. Concluzia serii – pe cât de evidentă, pe atât de nimicitoare: nu avem habar ce ar putea reprezenta perceperea și acceptarea culturii altuia, nu ne interesează să judecăm prin prisma unui viitor al mai multor culturi în această zonă”, a spus Manolăchescu.

Dani Șanta, unul dintre organizatori, s-a declarat și acesta uimit de modul în care o discuţie pe o temă bine stabilită poate deraia atât de ușor într-o direcţie diametral opusă.

„Noi cei din această zonă avem aceeași meteahnă: ne întâlnim să discutăm ce putem face împreună pentru viitor, dar nu facem decât să ne înfierbântăm și să ajungem să ne scotem ochii pe teme din trecut. Ori dacă nici în prezent nu suntem dispuși să fim cu nimic mai buni, de ce mai blamăm trecutul și mai ales de ce mai afirmăm că ne dorim un viitor împreună?”, a spus Șanta.

În opinia lui, numai atunci vom putea deveni multiculturali și vom face progrese când vom înţelege să renunţăm la dialog – ca fiind o confruntare, după ce vom renunţa să-i mai considerăm pe cei diferiţi ca opozanţi. Dialogul trebuie să fie înţeles ca o cale de apropiere, de învăţare, de schimb de valori.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu